Studiul dezvăluie de ce nici măcar reglementările stricte privind poluarea luminoasă nu funcționează
În teorie, combaterea poluării luminoase nu pare dificilă. Spre deosebire de emisiile de carbon sau deșeurile industriale, luminile electrice sunt controlabile și reglabile, permițând orașelor și companiilor să le diminueze intensitatea după bunul plac. Totuși, în ciuda dovezilor copleșitoare că iluminatul excesiv dăunează sănătății umane, faunei sălbatice și chiar rețelei naționale de energie electrică, reglementările eficiente rămân fragmentate, inconsistente și, în multe cazuri, absente.
Un studiu recent, „Controlul poluării luminoase: o analiză comparativă a reglementărilor din jurisdicțiile de drept civil și de drept comun”, dezvăluie o contradicție flagrantă în modul în care orașele din întreaga lume gestionează poluarea luminoasă. Shanghai și Seul, de exemplu, au impus limite stricte privind luminozitatea, orele de utilizare și spectrul de culori al panourilor publicitare cu LED-uri. Însă Londra și New York se bazează pe legi privind daunele aduse, adoptate cu ani în urmă, care pun sarcina probei pe seama persoanelor care suferă din cauza excesului de lumină electrică.
În centrul acestei dezbateri se află un paradox: chiar și cele mai radicale politici privind poluarea luminoasă s-ar putea să nu rezolve problema. După ce Seul a adoptat legea privind poluarea luminoasă în 2010, reclamațiile au scăzut dramatic, doar pentru a reveni doar câțiva ani mai târziu.
O analiză mai atentă arată că afacerile care sunt obligate să își întunece vitrinele găsesc adesea noi modalități de a ocoli restricțiile. Și, deși Shanghai, adesea văzut ca un lider în reglementarea poluării luminoase, are o limită strictă de 5 lucși în unele zone, cercetările arată că până și acest nivel de lumină „controlat” este semnificativ mai mare decât optimul biologic pentru ciclurile de somn și ecosistemele nocturne.
Îngrijorător este faptul că reglementarea iluminatului, dacă există, este adesea în urma dezvoltărilor științifice. Multe reglementări folosesc luminozitatea ca principal criteriu de control, dar cercetările arată că spectrul este la fel de important, dacă nu chiar mai critic. În Shanghai, de exemplu, lumina albastră de pe panourile digitale este limitată la 17% din luminozitatea permisă a LED-urilor verzi, având în vedere perturbările severe pe care le afectează ritmurile circadiene ale oamenilor și animalelor. Dar în majoritatea orașelor, controlul spectrului nici măcar nu face parte din reglementare.
Eficacitatea politicilor – sau lipsa acesteia
Studiul evidențiază, de asemenea, impactul cadrului legal asupra aplicabilității reglementărilor privind poluarea luminoasă. Jurisdicțiile de drept civil, precum Shanghai și Seul, tind să introducă o legislație dedicată, bazată pe indicatori, care permite autorităților de reglementare să stabilească limite clare privind luminozitatea, orele de utilizare și chiar programele de întreținere pentru lămpile de exterior.
În schimb, jurisdicțiile de drept comun tind să se bazeze pe reglementări „suplimentare” mai flexibile, dar mai slabe, atașate unor legi mai ample privind mediul sau daunele. Prin urmare, în Londra, luminile electrice sunt considerate din punct de vedere legal o „pacoste” mai degrabă decât un poluant, ceea ce face ca aplicarea legii să fie în mare parte pasivă. Autoritățile de reglementare intervin doar atunci când cineva poate dovedi că iluminatul excesiv provoacă daune clare, cum ar fi pierderea somnului și deprecierea valorii proprietăților.
Chiar și atunci când există legi relevante, acestea au adesea lacune care permit iluminatului LED de înaltă performanță să se „întâmple”. Orașul Valletta din Malta are una dintre cele mai stricte reglementări privind controlul temperaturii de culoare a iluminatului din Europa, limitând iluminatul exterior la 3000K pentru a reduce impactul luminii albastre. Însă legea exceptează afișajele publicitare și clădirile guvernamentale, două dintre cele mai comune surse de iluminat excesiv pe timp de noapte. În mod similar, ordonanța privind poluarea luminoasă din New York se aplică numai proprietăților deținute de stat, permițând dezvoltatorilor privați să instaleze iluminat exterior cu LED de înaltă intensitate, cu puțină supraveghere.
Date care dau sobrietate
Dincolo de discuția familiară despre strălucirea cerului și perturbarea somnului, studiul dezvăluie date mai precise și alarmante despre impactul real al luminilor electrice necontrolate:
La nivel global, suprafața iluminată cu electricitate se extinde cu o rată de 2,2% pe an. Datele satelitare arată că emisiile globale de lumină au crescut cu 49% între 1992 și 2017. Această cifră nu include iluminatul LED bogat în lumină albastră, care este dificil de detectat prin satelit și se estimează că a crescut radianța globală cu 270%.
În Hong Kong, cerul nopții este acum de peste 1.200 de ori mai luminos decât nivelurile naturale, depășind cu mult standardele stabilite de Uniunea Astronomică Internațională.
Un studiu austriac a asociat poluarea luminoasă cu travalii mai lungi și rate crescute de nașteri premature, sugerând că problema merge dincolo de somnul perturbat și se extinde la procesele biologice subiacente.
În cele mai poluate zone din Shanghai, ferestrele rezidențiale trebuie să fie iluminate cu o intensitate de maximum zero lux, ceea ce înseamnă că nicio lumină electrică nu ar trebui să pătrundă în cameră. Cu toate acestea, chiar și în aceste zone, nivelurile de lumină ambientală sunt adesea de 100 de ori mai mari decât nivelurile de lumină naturală.
Studiul ridică, de asemenea, un aspect important demn de remarcat cu privire la rezistența economică și culturală la reglementări. Zonele cu un PIB și o densitate a populației mai mari tind să aibă probleme mai severe de poluare luminoasă, iar acest lucru nu se datorează doar dezvoltării urbane. Percepțiile sociale mai profunde joacă un rol, legând luminozitatea de activitatea economică, siguranță și reputația unui oraș. Acest lucru ar putea explica de ce unele dintre orașele cu cele mai stricte reglementări sunt și cele cu cele mai grave încălcări ale poluării luminoase.
Unde să mergem de aici?
Deși studiul nu oferă o singură soluție pentru poluarea luminoasă, acesta identifică câteva probleme cheie care trebuie abordate.
În primul rând, majoritatea orașelor încă nu au definiții legale clare ale iluminatului necesar și excesiv. În timp ce Shanghai și Seul au făcut unele progrese în definirea unor limite stricte, majoritatea celorlalte jurisdicții rămân reactive - tratând reclamațiile în loc să dezvolte proactiv politici de iluminat urban.
În al doilea rând, autoritățile de reglementare măsoară valori greșite. Multe legi se concentrează pe reducerea luminozității, dar nu abordează probleme precum compoziția spectrală, controlul temporal și expunerea cumulativă. Reglementările viitoare ar trebui să acorde prioritate reglementării spectrale, limitând iluminatul bogat în albastru în favoarea unor tonuri mai calde, mai puțin biodăunătoare.
În cele din urmă, aplicarea legii rămâne cea mai mare provocare. Nu are rost să existe reglementări dacă întreprinderile și municipalitățile le pot ignora cu ușurință. Chiar și în Seul, unde reglementările sunt stricte, faptul că reclamațiile privind poluarea luminoasă au crescut semnificativ la câțiva ani după adoptarea legii sugerează că aplicarea legii este extrem de neregulată.
În cele din urmă, lupta împotriva poluării luminoase nu se rezumă doar la nivelurile de lumeni sau lux, ci la posibilitatea ca orașele moderne să își regândească abordarea în materie de iluminat pentru a echilibra nevoia de iluminat cu responsabilitatea. În prezent, majoritatea locurilor se îndreaptă încă pe o cale greșită.
