În fiecare toamnă, țânțarii Culex, principalul vector al virusului West Nile în Statele Unite, intră în hibernare pe măsură ce orele de zi se scurtează. Cu toate acestea, un nou studiu a descoperit că până și luminile din curtea din spate pot întârzia somnul acestor țânțari, oferindu-le mai multe oportunități de a mușca.
Studiul, publicat recent în *Journal of Insect Physiology*, indică faptul că lumina artificială de noapte perturbă grav capacitatea țânțarilor de a intra în hibernare, prelungind potențial sezonul bolilor, pe măsură ce orașele devin mai luminoase. „Acest studiu este foarte convingător”, a declarat Dina Fonseca de la Universitatea Rutgers.
Odată cu sosirea toamnei, larvele de țânțari eclozează și se transformă în adulți, stocând activ energie și pregătindu-se să petreacă iarna în locuri răcoroase și întunecate, cum ar fi subsoluri și peșteri. Oamenii de știință știu de mult timp că orele scurte de lumină naturală sunt un semnal cheie pentru ca țânțarii să intre în hibernare, o stare cunoscută sub numele de diapauză.
Studiile de laborator timpurii au arătat că lumina artificială de intensitate scăzută poate interfera cu țânțarii și poate întârzia diapauza. Așadar, se întâmplă același fenomen și în mediile mai complexe ale orașelor?
Pentru a găsi răspunsul, cercetătorii au plasat recipiente mici pentru creșterea larvelor de țânțari în curțile locuitorilor din Columbus, Ohio. Unele au fost plasate direct sub luminile exterioare existente, în timp ce altele au fost ascunse în colțuri întunecate natural ale acelorași curți. După ce larvele s-au dezvoltat în adulți, cercetătorii au colectat aceste recipiente pentru a testa dacă țânțarii din interior intraseră în diapauză sau se aflau încă în faza lor activă, de hrănire cu sânge și de reproducere.
Studiul a arătat că, în septembrie, proporția țânțarilor crescuți sub lumină care au intrat în diapauză a fost de aproximativ un sfert față de proporția țânțarilor din întuneric. Până în octombrie, contrastul a devenit și mai pronunțat: fiecare țânțar din întuneric a intrat în diapauză, în timp ce 59% dintre țânțarii expuși la lumină au rămas activi.
„Poluarea luminoasă are un efect inhibitor mult mai puternic asupra hibernării decât temperatura”, a declarat Lydia Fyie de la Universitatea din Maine, autoarea principală a lucrării. Chiar și niveluri de lumină de doar 0,87 lux (aproximativ echivalentul luminii stelelor noaptea) au fost suficiente pentru a declanșa activitatea țânțarilor. Dacă țânțarii rămân activi pentru perioade mai lungi de timp, vor avea mai multe oportunități de a contracta și de a transmite boli. Aceasta înseamnă, de asemenea, că mai mulți țânțari se pot reproduce înainte de iarnă, ceea ce duce la o populație mai mare de țânțari în primăvara următoare și la o populație mai mare pe tot parcursul verii.
Cu toate acestea, Fonseca subliniază o limitare cheie a studiului: nu a folosit țânțari prinși în sălbăticie, ci mai degrabă o populație de țânțari Culex crescută în laborator, care a fost crescută timp de mai multe generații în condiții artificiale și poate prezenta răspunsuri diferite. Ea recunoaște, însă, că țânțarii Culex sălbatici sunt foarte necooperanți în medii artificiale, ceea ce face extrem de dificilă orice cercetare asupra lor în laborator.
Cercetătorii spun că următorul pas va fi efectuarea unei monitorizări sezoniere pe termen lung a populațiilor de țânțari sălbatici în medii cu lumină puternică și slabă, urmărind schimbările în debutul și sfârșitul diapauzei lor de-a lungul mai multor ani.
„Există tot mai multe dovezi că lumina nocturnă are un impact semnificativ asupra biologiei și comportamentului țânțarilor”, spune Katie Westby de la Universitatea Washington din St. Louis. „Câți țânțari își vor prelungi perioada activă și ce înseamnă acest lucru pentru iernarea lor rămâne o întrebare deschisă.”
